Până şi zilele sunt fragmentate de ceva
Şi indiferent de cât de material există ,
Umple golul acolo unde altceva simplu nu ajunge.
~*~*~*~*~*~*
Când până şi ceva-ul se gândeşte dacă fiinţele îi pot substitui
Banalitatea,
Dacă se poate limita un altceva la a-i înlocui silabele … brute,
Scade până şi posibilul de a se putea,
Căci miezul devine instabil şi nesigur.
~*~*~*~*~*~*
Tremură toată nevoia anterioară de plecare,
Iar ceva-ul ridică prea multe întrebări pentru a avea un singur răspuns
Şi rămâne înfipt în cele două silabe.
~*~*~*~*~*
E totul o esenţa pură ce definişte lumea şi se ramifică încet …
până dispare.
—————
Mai scurta pentru ca a lungi ceva pana la excese strica ideea … si asta nu e bine :)). Asa ca aici aveti noua poezie , deschisa la pareri , sugestii etc. Nu uitati de stelutele galbene de mai jos .
Kisses !!!
Dyana :*>:D<
ca de obicei IMPRESIANANT cate sentimente shi emotii poti transmite prin poeziile tale …….:D. nu te lasi mai prejos . ci ba chiar uimesti prin poeziii…… eu sincer astept cu nerabdare sa citesc urmatoarele tale creatii
“Ceva”-ul tau e foarte original 🙂 Complicat, dar.. foarte foarte foarte fermecatoare. Ma intreb de fiecare data cand recitesc poezia “aici ce ai vrut sa spui”, si crede-ma asta e un compliment.
Ai un stil diferit de al meu, dar e… fermecator 🙂 Bravo! Cum am mai spus, multa inspiratie!!!!!
e interesanta poezia si imi place mult felul in care ai personificat acel “ceva”
scrii foarte fain 🙂