Contra urmărilor

Nimic-ul e atât de şters şi plat ,

Dar măcar nu doare când îţi apasă umerii în jos.

Pe când totul … atât de dens şi plin,

Înţeapă.

Ce înseamnă realitate inutilă în cunoaşterea de sine ?

Ştiu că sentimentul de nimic e ireal ,

Nu există , doar se simte.

 ~*~

E plin de praf orice contează,

Iar fărâma de speranţă se înfioară în pierzanie ,

Pulsări de aburi calmi se ridică din străfunduri uneori,

Şi am impresia că îmi dau putere … mă readuc la suprafaţă,

Dar se pierd uşor , se duc în vânt.

 ~*~

E fragedă fiecare clipă , dar se şterge pe alocuri

Cu amintiri ,

Se aglomerează psihic cu plumb prelins pe gene

Ce curge lin până ţâşneşte în vapori arşi de vreme.

 ~*~

Orice fiinţă îşi plimbă rătăcitoare gândul ,

Dar riscă să îşi piardă eul în propriul labirint de vise,

La fel cum timpul înghite totul

Şi îl transformă în nimic.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s