Nefiinţă

Mi-am încolţit eul într-un soi de viciu

Care să-i ascundă conştiinţa în lagărul

Neputinţei de a mai fi om .

Căci existenţa subţire care îmi permitea

Să respir aer, s-a transformat brusc în esenţă de venin

Şi-mi înnoda în spirit nevoia de a bea cenuşă.

Uscăţivă , lipsită de propria nevoie de a mai fi eu,

Ţi-am ascultat ruga de a privi în sus încă odată

Şi-n loc de soare , cerul îmi zâmbea agonal

Unduindu-se în curbe albe ce-mi închideau ochii.

Îmi puteam privi acum întunericul din minte,

Cu amintirea că odată am fost o fiinţă cu glas,

Nu o arătare oarbă cu chip de înger

Care încearca să-şi anuleze condiţia de om.

——-

Ceva nou printre multe altele vechi :). Enjoy after a long pause …

Kisses !
Dyana :*

Advertisements

One thought on “Nefiinţă

  1. Pingback: The return | Cuvinte prin tablouri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s