Carioci albe

Desenez doar cercuri tremurate in colturi de foi rupte si imi scrijelesc numele in scoarte degradate si pereti sfaramiciosi . Imi insemnez drumul cu bile albe si negre delimitand o alternanta de nonculori sterse ce se disting din peisaj . Scot carioca din buzunarul superiorul al gecii si mazgalesc o usa scoasa din balamale , scotand in evidenta tot cea ce e rau , inestetic si degradat . Ruine sterse si profanate de cartiere intregi , fum de tigara siroie prin cladiri imaculate si degete ce coloareaza lumea in culori .

Dar toate incep sa aiba un sfarsit previzibil … si simt o mana incolacindu-se pe umarul meu drept strangand exasperat de tare .

– Pleaca !

Zambesc complice ramanand nemiscata.

– Pleaca !

Chicotesc jucaus lasandu-mi carioca sa alunece intr-o linie dreapta pe mana omului dupa care ma intorc cu fata catre el inclinandu-mi capul in partea stanga .

– Esti palid , remarc critic ingustandu-mi atent ochii in cautarea unei solutii .

– Si sters … adaug dezamagita dandu-mi ochii peste cap .

Tipul se uita sceptic la degetele mele ce se plimbau relaxat si usor lasciv pe obrazul lui incordat . Il studiam atenta miscandu-ma in jurul lui creand o bariera invizibila , o linie pana unde avea acces . Inghiti silentios in gol respirand dintr-o data greoi si sacadat .

– Esti nebuna , ma anunta pe un ton lipsit de vreo inflexiune , in incercarea complet esuata de a parea viteaz .

– Raspuns gresit , i-am zis sec , dezamagita de concluzia comuna ce o tragea lumea.

– Dar nu ai pus nicio intrebare … indrazni sa mai adauge tragandu-se cativa pasi  inapoi in timp ce eu ma apropiam languros si stresant de incet catre el .

– Atunci de ce ai raspuns la una ? l-am intrebat apoi soptit la ureche , razand scurt si cu pofta .

Ramasese tacut apoi pentru cateva minute . Mi-am umezit preocupata buzele scotand o alta carioca si invartind-o printre degete in timp ce ma gandeam la urmatorul joc.

Am ranjit larg si siret aruncand capacul pe jos , dupa care am aruncat intregul pachet de carioci undeva la intamplare . Acesta isi ridica vag o spraceana incruntandu-se confuz , miscandu-se inconfortabil in incercarea de a-mi anticipa urmatoarea miscare .

– Nu am nevoie de toate … am explicat repezita adancind varful cariocii din ce in ce mai tare in pometul sau stang . Tipul doar icni scurt , nefacandu-mi placerea de a auzi alte sunete infundate si nearticulate de durere sau macar o cerere de a inceta . M-am ofticat , plesnindu-l dintr-un impuls peste fata si tintuindu-l apoi la perete strangandu-I gatul sufocant de puternic .

– Spune-mi sa incetez ! am ordonat disperata inclestandu-mi dintii .

Niciun raspuns .

– Striga dupa ajutor !

Ochii lui slipeau orgolios cu o tenta de lumina incetosata si isi pironi bratele pe umerii mei indeparandu-ma calm , chiar plictisit .

Am ranjit satisfacuta intrebandu-l direct , desi cunosteam de mult raspunsul :

– Ai adus cariocile ?

– Nu …

Atat fu de ajuns sa imi stearga urgent zambetul de pe fata si sa ma aseze instantaneu intr-o pozitie defensiva.

-…dar am adus altceva , si imi inmana un pachet colorat concentric pe jumatate rupt din care ieseau la suprafata …

– Creioane ! am soptit socata uitandu-ma pierduta in ochii lui superiori , ghemuindu-ma instantaneu intr-un colt al camerei .

– Ai adus creioane , repetam mecanic leganandu-ma teleghidata si uitandu-ma cum acesta ascutea varfurile armelor sale letale .

– Alege o culoare , scumpo …

——————-

Un fel de mini one-shot , nebunie si complexitate in urma ei 🙂 . Don’t forget to let a comment for my heart :X … and rate down here.

Kisses!!!

Dyana:*>:D<

20 thoughts on “Carioci albe

  1. oh, cât de mult clarizează povestea ultimele vorbe…Doamne, asta e de-a dreptul interesant! sunt nebuni! sunt nebuni…ce ador că sunt nebuni! cum să scrii într-o asemenea manieră artisitcă despre nebunie si carioci? nu am mai întalnit asa ceva, pe bune. saaau. e sclipitoare înlănţuirea îmbinărilor artistice.
    Felicitări, originalitate desăvârlită!

  2. Pingback: Si ceva nou … « Alte cuvinte prin tablouri

  3. nu am mai auzit pe nimeni in viata mea sa scrie despre carioci sau creioane :)):)
    minunat one-shot-ul
    si stii de ce mi-a placut?
    k e diferit de tot ceea ce am citit
    :D:D
    sper sa mai scrii din astea :D:D

  4. Nebunia este un sentiment atat de complex,pentru unii o boala.Nu raspund de faptele lor,asta-i libertate!Nu au lucruri clarificate sau resentimente,actiunile lor se invartesc in jurul unor gandurii stupefiant de geniale.Gasesc cheia spre nebunie si nepasare,intr-un mod inconstient savureaza placerea mai mult decat orice om normal.Nebunia este atat de complexa!
    Acest one-shot reprezinta nebunia asa cum este ea defapt,fara a te ascunde dupa actiuni idioate si vorbe fara legatura.Analizand scrierile tale nu pot spune decat ca ai un mare talent,trebuie sa continui cu tot ceea ce faci.Schimbul de replici dintre personaje este atat de tipic nebuniei,ranjetul ce vrea sa fie superior tuturor…Felicitari!

    Hugs,Cata>:D<

  5. Un one-shot diferit, impresionant de real. Imi place cum ai descris nebunia fetei… Un mod aparte care te transpune in pielea personajului si te face sa te imbini cu sentimentele acestuia.
    Bravo, meriti felicitari din toata inima :D.
    :*:*:*

  6. Vorba lui Bibby… N-am mai intalnit asa ceva.
    Doamne… dementa curata:X
    M-ai fascinat cu cariocile tale albe. E atat de complex gandit incat ma lasa cu gura cascata. Syupid;))

    Concluzia la care am ajuns este ca meriti un premiu Nobel pentru cea mai originala creatie a secolului nostru.
    Felicitari.
    Hugs and kisses:*:*

    • Ok , mai intai ma bucur ca ai ajuns pe aici ;;) . Si mai apoi … multumesc :”>:* . Ma bucur ca gasesti aceasta creatie complexa , asta inseamna ca ai inteles ideea 🙂 , iar pentru partea cu premiul Nobel :)) … a fost chiar amuzanta .
      Thanks and see ya soon .

      Kisses !!!
      Dyana :*>:D<

  7. S-a strecurat si o mica greseala de tastare… stupid:))

    Asta ma descrie in linii meticuloare daca va vine sa credeti:D

    Ce sa fac, m-ai surprins foarte mult:D

    Inca odata, extraordinar:X

  8. Doamne, cate reies din povestea asta. 😡
    Inca o lectie de viata: intotdeauna va fi cineva ce-ti va plati cu aceeasi moneda.
    Hm.. a avut o oarecare situatie in trecut cu niste creioane?
    Oricum, reiese clar ca sunt nebuni ambii. Si iubesc asta. 😡
    Cat de clar te-ai exprimat. 😡
    Era o dorinta nebuna de a distruge in ei, dar a-i distruge psihic, ca fizic nu prea are cum. Poate doar el pe ea.. varfurile creioanelor sunt ascutite.., :>
    Eu as alege turcoaz, sau argintiu, verde albastru, negru – alb.. toate deodata. Macar sa ma distruga in culorile preferate, 😡

    E o poveste reala. Fiecare persoana are o lume a lui, pe care i-o distruge cineva, cu arme asemanatoare. Orgoliul e prezent aici. Doar ca mi-ar fi placut sa nu lase ea garda jos…
    ah, si replica lui finala.. 8-> 😡

  9. Am spus ca intru la tine pe noul blog acum ceva timp dar din pacate nu am mai ajuns….Citind aceasta poveste mi-am dat seama ca am pierdut destul de multe lucruri.
    Felicitari, nu cred ca altcineva in afara de tine ar fi putut scrie ceva atat de complex dar care totusi se invarte asupra unor lucruri materiale banale cum sunt cariocile.
    Acum 3 saptamani am avut un proiect pt facultate despre personalitate si am gasit un filmulet cu un copil care statea in coltul sau si desena in fiecare zi diferite forme. Desi oamenii din jur nu il intelegeau el avea rationamentele sale iar la sfarsit toate hartiile cu forme abstracte s-au dovedit a fi un puzzle. Poate ti se pare aberanta corelatia dintre acest filmulet si creatia ta insa mi-ai transmis un mesaj asemanator. Ea nu e nebuna, cel putin nu din punctul meu de vedere; eu nu o percep asa. Este prinsa in realitatea ei unde culorile sunt elemente esentiale…noi, ca oameni obisnuiti de cate ori nu parasim ceea ce ne inconjoara pentru a pica intr-o reverie adanca, unde ne putem ghida viata dupa proprile culori?
    Oricum e foarte interesant ce ai scris tu, imi place mult. Felicitarile mele, le meriti! >:D<

Leave a reply to Deny Cancel reply