Din cărţi în ploaie

Si o alta zi imi trece prin fata ca un fugar disperat incercand sa scape de orice si oricine i-ar putea sfarama increderea in speranta . Ma misc incomod in coltul canapelei , stragandu-mi mai tare genunchii la piept .

Ploua … am constat surprinsa in timp ce ma aplecam incet catre cartea aruncata ciudat de imprastiat pe covor . Mi-am aruncat privirea pe titlul scris cu caractere impunatoare si arcuite , ajungand la concluzia ca era un basm cliseic dupa imaginile impopotonate si comun sofisticate de pe coperta .

Am aruncat-o atunci atenta pe masa de stica din apropiere , aceasta confirmandu-mi aterizarea in siguranta cu un “buf” subtil . Mi-am dat ochii peste cap in jurul incaperii simtindu-ma mult mai nesemnificativa decat eram de fapt .

Picurii se prelungeau laguros pe geam ramificandu-se in crengi prelungite din care cadeau frunze mici si transparente semanand a lacrimi .

Mi-am sprijinit capul de marginea canapelei , privind filele cartii imprastiindu-se prin toata camera dupa ce o rafala neinvitata de vant dadu buzna prin oblonul intredeschis . Am tasnind in ninsoarea de hartii , sarind infantil dupa cele ce inca zburau fatarnic printre firele de praf ce le indemnau sa stea in aer .

Prinzand si ultima fila plutitoare , m-am reasezat pe canapea cu cele cateva pasaje pe care le stransesem la intamplare . Le intorceam nebuna pe toate partile cautand numarul paginii , dar singurele cifre ce se aflau crestate negru pe alb erau cele strecurate intamplator prin firul povestii . Am oftat inca o data exasperata aruncand hartiile in fata mea , creand un perete temporar si subtire intre mine si exterior .

Ceva mic ma trase subtil de materialul lejer al pantalonilor si mi-am coborat incruntata privirea in jos , constatand ca persoana care ma desprinse din momentul meu de aiureala totala era o fetita subtirica si bruneta , buclele atarnandu-i artistic si inocent pe umeri . Am privind-o sceptica tragandu-ma usor in spate si netezindu-mi fastacita pantalonii sifoniti de mainile ei mici si curioase .

– Ploua … concluziona scurt lasandu-si mainile sa cada lenese langa genunchiul meu si oftand cu un fel de suspin infundat si sacadat .

Am dat din umeri indiferenta strangand cele cateva pagini de langa mine si facandu-i semn micutei sa se aseze . Ma privi nesigura si luand in mana foile aruncate de mine , se lasa in jos pe covor .

– Ce faci ? am intrebat-o curioasa punandu-ma langa trupul ei micut si uitandu-ma uimita la manutele ei cum sortau si aranjau paginile in ordine doar dupa o mica privire printre randuri .

– De ce nu ai strans mizeria ? intreba pe un ton micut privindu-ma in ochi cu acea sclipire infantila .

I-am zambit dulce si larg , luandu-i cu grija foile din mana si ridicandu-ma in picioare in timp ce ma intindeam sa o ridic si pe ea dupa mine .

– Ma ajuti ? i-am soptit complice la ureche si i-am tras usor cu ochiul .

Un zambet micut aparu pe chipul fetei si aproba scurt aranjandu-si tacticos rochita de pe ea.

Ma straduiam incapatanata sa inteleg ceva din zecile de pagini ce se invalmaseau ametite in jurul meu , dar ordinea plina de nonsens in care parcurgeam pasajele era inutila .

– E prima carte pe care ai citit-o , rosti dintr-o suflare pe un ton usor artagos si indignat , intalnindu-mi privirea parca din toate directiile .

Primul impuls fu sa neg sau sa incep intrebarile de genul inchizitiei spaniole , dar mi-au suprimat orice cuvant muscandu-mi limba nervoasa inspectand-o sceptica pe fiinta maruntica ce incepuse deja cu subtilitatile unei infinite lectii de filozofie . Era o copilita frumusica , un obraz cam palid si ochii pastrandu-si inca marimea infantila , receptivitate  pentru tot ce se intampla in jur , dar era … de o naturalete exagerata si familiaritatea comportamentului sau ma infunda intr-un impas simplificat pana la absurd .

Mi-am muscat absenta buza inferioara parca negand si ezitand sa dau glas unei concluzii fictive . Insa continua sa ma priveasca absorbita , parca contempland si intiparind fiecare trasatura a chipului meu partial incruntat , o licarire de incantare egoista clipind in ochii ei rotunjori .

– Esti eu … , am inceput ezitanta tuguindu-mi incomodata buzele.

– Nu , raspunse scurt in acelasi timp in care o spranceana se ridica usor deasupra nivelului celeilalte .

– Esti ceea ce am fost eu .

Un zambet . Atat am primit ca raspuns , dupa care imi arunca tot teancul de hartii aranjate acum in ordine, in poala .

– Cum ? am intrebat cu o naivitate consternanta , tragand sfioasa de manecile hanoracului .

– E simplu .

Trase complice cu ochiul , privindu-ma concentrata , incercand sa imi infiltreze raspunsul prin aglomerarea de nonsensuri din cap .

– Suntem doar doua entitati …

– … ale aceleiasi soarte , completa absenta dand din umeri intr-un gest de indiferenta .

– Tu nu vei avea viata mea , i-am raspuns automat , intarindu-mi afirmatia printr-o incordare totala .

Din nou acel zambet .

– Eu de fapt am venit aici … sa iti spun sa incerci macar sa ma lasi cateodata sa ies din tine . Nu iti renega copilaria ! Doar ia fraul vietii si prefa-te ca il tai , lasa-ma pe mine sa il tai !

– Prea morbid pentru gustul meu , i-am zis pe un ton neutru punandu-mi mana pe umarul ei .

– Sau prea tentant … , murmura hipnotizata apropiindu-se incet de fereastra si urmarind cu degetul traseul unei picaturi .

Se intoarse inspre mine si rosti grabita :

– Trebuie sa fug , am venit cu ploaia si se pare ca se opreste incet , incet …

——————-

Deci daca nu lasa-ti coment nici la asta , va pap ! >:) (ciudata introducere , stiu … :)) ) . Daaaar , e mult suflet si gandire aici … si nu cred ca cer atat de mult:D . Enjoy!

Kissses !!!

Dyana:*>:D<

Advertisements

5 thoughts on “Din cărţi în ploaie

  1. he heeeeeeeee, ploaieeeeeeeeeeeeee. 😡 😡 😡
    m-a intrigat povestea, sincer. e adevarata din punct de vedere al realitatii. intr-un fel. mai toti ne uitam copilaria, sau preferam sa o mentinem inchisa din diferite motive. si nu ar trebui…
    e o lectie de viata aici. sa ne bucuram de copilarie cat mai putem.
    si sfarsitul, cu ploaia si plecarea ei… 😡

    superb. se vede ca ai pus mult suflet.

  2. mă gândesc însă, ce se întâmplă cu cei care n-au un copil drept copilărie. ce se întâmplă cu cei care au avut în loc de ochi mari și uimiți, o creatură confuză și rea, o bestie?
    sunt obligați s-o țină sub cheie.
    oricum, one-shot-ul e tare frumos. e emoționant pe de-o parte, pilduitor într-alta. stilul e întortochiat, revelator. felicitări.
    kisses, Andru :*

    • Hmmm , da … cei care au ghinionul de a nu a avea un reprezentant categoric si specific copilariei , un ideal al inocentei si sufletului fragil si necunoscator , pot invoca *zic eu* tiparul firesc . Pot trezi iluzia si pot schimonosi “bestia” in ceea ce ar fi trebuit ea sa fie … un copil 🙂 .
      Multumesc mult-mult de aprecieri si ma bucur ca ti-a placut :X .

      Kisses !!!
      Dyana :*>:D<

  3. Ai un stil unic de a complica povestea intr-un sens pozitiv,aranjandu-se toate in final.Toti aveam un model al copilariei imprimat in mintea noastra,ideal sau simplu.Cu toti uitam peste ani ce am fost ,gandindu-ne ce vrem sa fim.Fetita simpla,carismatica care reprezinta copilaria este ceea ce trebuie sa fim,fata mai matura si precauta din prezent este rezultatul drumului parcurs spre maturitate.Ploaia prezenta pe fundal da o senzatie de liniste,o intalnire adanc intiparita in mintea fetei.
    Felicitari pentru acest one-shot!Ai talent,pe bune.:*:*>:D:D<

  4. Mi-a placut one-shotul foarte mult.
    Povestea te impinge sa te gandesti la cat de repede trece viata, mai ales copilaria; iar apoi te izbesti de realitate si-ti doresti sa revii la momentele cand fericirea era inca posibila.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s