Iau albastrul si il frang de un perete ,
Camuflez in colturi negre un strop de rosu pal ,
Verdele il rup neatenta-n doua
Si scot dintr-o coperta prafuita un stop firav de galben-alb .
~|~
Pictez peretii-n cer si ceru-l fac perete ,
Strivesc pasi uitati si urme si insemne.
Sfaram si zdrobesc vag lumina in culori
Si-ntunericul il iau si il ascund la mijloc .
~|~
Un auriu aprins rasare de pe luna
Si albul se prelinge-n jos de pe un nor intunecat .
Suflu praf de violet departe de un spectru
Infundand griul intr-un curcubeu proaspat desenat .
~|~
Culoarea se dizolva in pagini nepatate
Si se taraste lacom in picuri sidefii
Formand doar umbre moarte ce cauta scapare
Din lumea bifurcata in care vor trai .
——-
Sunt multe idei care isi au miezul in culori si modelate putin a iesit un spectru 🙂 . Sper sa va placa , indiferent de parere comment&rate (conteaza enorm fiecare perspectiva , sfat , incurajare , so if you care … 😀 )
Kisses !!!
Dyana :*>:D<
Pingback: Old ones + new poem « Alte cuvinte prin tablouri
nu este nici o indoiala ,ai un talent care vrea sa fie admirat si reuseste.Dintr-o idee simpla ai transformat o adevarata minunatie.Felicitari!!!
imi place paleta de culori si imbinarile facute intre ele si cadrul celest, cat si terestru.
cat mai multa inspiratie pentru astfel de creatii frumoase ;).
:*:*:*
ca de obicei… superb
omule….tu ai un talent:X:X
este superba :X:X ai talent…:D:*:*
Hug & Kiss >:D<:*
Hmm.. negrul e in mijloc.
E centrul unei fiinte. Pentru ca fiecare dintre noi are cate o latura mai intunecata.. Si pornind de la acel negru din adancul nostru, se formeaza culori reprezentand amintiri, zambete, vorbe.. si o iesire mai fericita dintr-o lume ce se complica pe zi ce trece. 😡